paste cu ciuperci

in primu rand, sa traiasca bautura cunoscuta generic sub numele de rom. pentru ca multi oameni fericiti mai face si ea, biata. sau beata. vad ca cainele nu-mi da pace deloc, tot ma miroase la fofo, ceea ce in limbaj canin inseamna ca ii trebe afara. adevaru ii ca ii cea mai buna metoda de a-mi da de inteles asta, decat sa mearga sa planga pe la usa, si io sa cred ca plange dupa vreo gagica sau ceva de genu asta. asa, mai bine io, ca om si fiinta net superioara lui, fac toate conexiunile logice, si anume ca daca ma miroase acolo, s-ar putea sa-i placa. daca ii place, inseamna ca ma considera atragator din punct de vedere sexual. daca asta chiar asa ii, inseamna ca ar vrea sa ma vada intr-un cadru care lui i se pare a fi cu mult mai la indemana, care cu siguranta nu ii in casa, cainele fiind totusi un animal. deci, afara. logic, fara cusur, m-o dresat cum trebuie.
am folosit asa: doua ciuperci, paste, lamaie, cascaval, usturoi, unt, patrunjel, sare si piper si niste ulei de mazline.


am pus tigaia pe foc, am lasat-o sa se incinga. am turnat 3 linguri de ulei de masline, si am pus ciupercile taiate relativ marunt sa se caleasca, cam 1 minut. am pus putina sare, ca sa scoata gustu mai bun din ele, dupa care am pus usturoiu tocat marunt si l-am mai lasat la foc mare vreo 4-5 minute.



dupa aia, am stins focul, am stors o jumatate de lamaie peste, am pus pastele fierte, unt, patrunjel tocat si cascaval razuit, si am amestecat bine de tot, in continuare cu focul stins, potrivind de gust cu sare si piper.


dupa aceea am pus pe o farfurie, am mai pus un pic de cascaval ras si patrunjel si am servit.


pe post de desert am servit o bere, o tigara si o piesa de care poate am mai zis