osso bucco

que passa, chicas?! voules vous coucher avec moi? ma gandeam sa adresez niste intrebari intr-o limba straina numa de-aia ca le stiu. mi-am adus aminte azi dimineata de-o treaba ce s-o intamplat de vreo 2 luni, cam asa, si de care nu cred ca am scris, da sigur am povestit, si anume, cand am fost dupa ceva cumparaturi cu cainele din dotare. si inainte sa trecem strada, pe la trecerea de pietoni ofcors, erau inaintea noastra un cuplu de oameni mai tineri cu o fetita mica, in juru la vreo 3 ani. si fetita cand o vazut cainele, care de felu lui ii cam inalt, s-o speriat usor si o intrebat-o pe maica-sa:
- mamiiiiii, da vine cateluuuuuu!
- lasa, stai linistita, ca nu-ti face nimic, uite ce cuminte ii!
si, evident, am trecut linistiti pe langa ei, fara nici un incident, pana am ajuns in fata lor, cand fetita, cu o reala bucurie in glas, probabil data si de relaxarea faptului ca nu o patit nimic, exclama:
- uuuuuuuuite ce coaie are cainele!!

asa ca, dupa o sapatmana in care nu am avut timp de mai nimic, am preparat asear osso bucco. de ce plm ii zice asa, habar n-am. am folosit ciuperci, ceapa, rosii, morcovi, telina, frunze de patrunjel, carne de vita, sare, piper si vin alb sec.


in tigaia antiderapanta am pus putin ulei de masline, cat sa acopere bucile oalei, in care am pus carnea cat sa prinda putina culoare pe ambele parti.


am pus toate legumele taiate peste, vreo 5 minute la foc mare, tip sote, dupa care am turnat vreo 3 cani de vin peste ele, o lingurita de sare si juma de lingurita de piper, am dat focu la mic, si am lasat sa fiarba in juru la vreo ora.

cand am vazut ca-s fierte cam toate si se poate manca, am stins focu, am pus patrunjelu maruntit peste, si am servit cu paine prajita. daca ii vorba sa fie mai mult sos, fie se pune mai mult vin, fie se lasa mai putin la fiert.

fac pariu ca mergea si cu pui sau cu orice ar vrea cineva sa inlocuiasca carnea de vita cu altceva. si de incheiere, o piesa romantica cu versuri si mai romantice.